Blog D3mon

Nicolae FILIMON Ciocoii vechi si noi

- prima slujba pe care o primeste, odata acceptat in casa lui Andronache Tuziuc, este cea de ciubucciu (slujitor insarcinat sa aprinda pipa - ciubucul - boieriloR);

- este trimis la scoala, unde isi completeaza educatia ciocoiasca"; foarte silitor, selecteaza numai materiile care-i sunt necesare pentru a se inalta pe scara sociala; il alege ca maestru pe Machiavelli si in doi ani devine perfect in arta ipocriziei si a perfidiei".

- trimis de postelnic sa-i pazeasca amanta - Chera Duduca - imagineaza o stratagema de prindere a amantului mai tanar al acesteia, calemgiul lordache, in ipostaza de hot; devine noul amant al Duducai si planuieste impreuna cu aceasta sa-l stoarca de averi pe Andronache Tuziuc, luandu-l drept complice pe Chir Costea Chiorul (evreu negustor ce se dadea grec pentru a fi protejat de stapanire; deviza lui era: Sterpeleste ca sa mananci si fura ca sa ai");

- multumit de devotamentul lui Dinu Paturica, postelnicul il face sames (casieR) la hatmanie; fura pietrele pretioase de la hatmania tarii pe care le inlocuieste cu altele false; la fel va proceda si cu banii;

- devine apoi sluger (boier insarcinat cu aprovizionarea curtii domnestI), pitar (boier insarcinat cu supravegherea brutariei domnestI) si, in cele din urma, vataf, in locul lui Gheorghe, post pe care il ravnise de mult; in aceasta calitate:

- cerceteaza mosiile de la tara ale lui Andronache Tuziuc si imagineaza o strategie de a scoate bani de la arendasi: capitolul ce cuprinde acest episod se intituleaza sugestiv Una la mana!";

- este initiat de postelnic - care are acum la curte rolul de a-i numi in functii importante pe toti slujbasii mari si mici" - in arta de a scoate bani din ocuparea de posturi, astfel incat Dinu Paturica isi intrece cu prisosinta maestrul;

- organizeaza, in paralel cu stapanul sau, de ziua Sfantului Andrei, pe 30 noiembrie »a-  1817, o masa cu mancaruri rafinate si cu bauturi scumpe, astfel incat ospatul slugei intrecea in toate pe al stapanului"; la acest ospat, Paturica le da corifeilor ciocoismului" (numele invitatilor este sugestiv in conturarea trasaturii esentiale a acestora: Tudor Ciolanescu, Neagu Cioftea, Zamfir Plosca, Vlad Boroboata - la fel cum, mai tarziu, intalnim la CaragialE) o lectie de furtisag din averea stapanilor, prezentandu-le o lista cu doua rubrici: una cu socoteala incarcata, alta, cu socoteala dreapta; concluzia reprezinta si titlul capitolului: Fa-te om de lume noua sa furi closca dupe oua";

- Dinu Paturica reuseste sa intre in posesia intregii averi a stapanului sau fanariot, Andronache Tuziuc, si sa-l lase cu punga mai usurica decat a unui nefer de spatarie si cu sufletul incarcat cu blestemele saracilor, din ale caror sudori si-a strans acele bogatii";

- dupa fuga luiCaragea de pe tronul Tarii Romanesti (29 septembrie 1818), Dinu Paturica il paraseste definitiv pe postelnic si se casatoreste cu amanta acestuia, Chera Duduca; la auzul acestei vesti, Andronache Tuziuc este lovit de dambla si-si pierde mintile;

- Alexandru Sutu, noul domnitor al tarii, isi aduce la curte toti parazitii; Paturica primeste postul de mare stolnic si functia de ispravnic pentru straini; ospatul in care isi celebreaza inaltarea este intrerupt pentru cateva clipe de aparitia tatalui sau, imbracat saracacios, si pe care ticalosul fiu nu vrea sa-l recunoasca, numindu-l cersetor de ulita"; tatal va arunca asupra lui un blestem profetic: Cum ma gonesti tu pe mine, sa te goneasca ingerul Domnului in toata viata () si-n toate vedeniile tale sa-ti stea inainte toate faradelegile tale. Amin!";

- 19 ianuarie 1821 - Alexandru Sutu este otravit; 20 ianuarie, in acelasi an, izbucneste Revolutia lui Tudor Vladimirescu; Dinu Paturica devine fervent aparator al revolutiei;

- la intrarea domnitorului Alexandru Ipsilanti in tara, isi schimba strategia si il tradeaza pe Tudor Vladimirescu;

- este rasplatit de noul domnitor fanariot cu posturile de ispravnic peste judetele Prahova si Sacuieni si de caimacam al Craiovei; se foloseste de oameni duri (precum asa-zisul Neagu Rupe-Piele, om nascut sa fie calau") pentru a stoarce de la tarani birurile grele pe care le impusese;

- inscaunarea pe tronul Tarii Romanesti a primului domnitor roman, Grigore Ghica, aduce si rasturnarea destinului ascensional al eroului; taranii de pe mosia lui Dinu Paturica se infatiseaza la curtea domneasca cu rogojina aprinsa-n cap si cu jalba-n protap" si isi reclama stapanul, care va fi trimis la ocna; toate averile lui sunt impartite sarmanilor;

- protagonistul este parasit de sotia ce-si lasa pe drumuri copiii si fuge cu un turc peste Dunare (Duduca va plati si ea pentru pacatele savarsite - prinsa de turc cochetand cu barbatii, va fi pedepsita dupa obiceiurile musulmane: cusuta intr-un sac si aruncata in fluviU);

- Dinu Paturica moare in ocna; cortegiul sau funerar se intalneste cu cel al lui Andronache Tuziuc, pe care il deposedase de avere si cu al treilea scelerat", Chir Costea Chiorul, tintuit de urechi in fata pravaliei sale, pedepsit si el de Voda Ghica pentru ca nu-si platea taxele la domnie.



Constructia discursului narativ

Incipitul romanului este traditional si in spiritul realismului. El fixeaza cu exactitate timpul si spatiul naratiunii si aduce in scena protagonistul: Intr-o dimineata din luna lui octombre, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negri plini de viclenie, un nas drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana, imbracat cu anteriu de samqlagea rupt in spate; cu caravani de panza de casa vapsiti cafeniu; incins cu o bucata de panza cu marginile cusute cu gherghef etc."

Remarcam tehnica detaliului, ce inregistreaza fizionomia personajului, trasaturile fizice care trimit la trasaturi morale (nasul cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana"). Vestimentatia este si ea sugestiva pentru conditia umila a eroului si contrasteaza cu gandurile lui de marire ce inchipuirea lui cea vie ii punea inainte". Naratorul, omniscient si omniprezent, deconspira inca de la inceput statutul moral al personajului. Fraza ampla incearca sa epuizeze prin enumerafie intregul arsenal de elemente de imbracaminte purtate de tanar, necunoscute insa cititorului contemporan (anteriu de samalgea, caravani, iminei, cauc, fermena, bogasiu etC), dar care participa la crearea culorii locale a epocii fanariote in spatiul romanesc. Discursul plin de arhaisme nu este lipsit de neologismele nu foarte bine fixate in limba (distinge, ambitiunea, obstacole, absorbit, materii etC), dar si de forme populare [incingatoare, oachesa, incins etC).

Finalul. Romanul se incheie cu pedepsirea exemplara a personajelor negative, in antiteza cu destinul personajelor pozitive, care vor trai si vor cunoaste fericirea intr-o lume mai buna. Lectia de morala pe care o da cartea lui Filimon este ca binele invinge si armonia lumii este restabilita - final utopic, nerealist, naiv, senzational, in spirit romantic.

Pauzele descriptive. Pauzele descriptive sunt frecvente in text in prezentarea personajelor, a interioarelor, a imbracamintii sau a ospetelor cu mese incarcate (urmareste scena petrecerii organizate de Dinu Paturica, in capitolul Fa-te om de lume noua sa furi closca dupe oua!", in care este prezentat in cele mai mici detalii luxul de la masa orientala a vatafului Paturica). Descrierea are astfel importanta in conturarea atmosferei de epoca, a culorii locale", in crearea iluziei realitatii.

Coloarea locala, acel parfum al timpului trecut, care stramuta pe cititor in mijlocul intamplarilor povestite, ii descrie localitatile ce le-au servit drept scena, il face partas la obiceiele, la credintele, la viata publica si privata, la cugetarile si chiar la limba timpului si locurilor unde s-au petrecut faptele" (Al.l. OdobescU) incearca! Cauta in roman aspecte din viata sociala si culturala a tarii din epoca de inceput de secol al XlX-lea. Descopera topografia Bucurestiului de altadata in capitolul Scene din viata sociala".

Alternanta si inlantuire. Episoadele alterneaza pe masura ce naratorul trece de la un cadru la altul. Intruziunea autorului in text este evidenta. El intrerupe naratiunea si, folosindu-se de spatiul metatextualitatii, isi introduce personajele rand pe rand (Ne oprim din povestea noastra, ca sa introducem pe scena inca un personagiu foarte interesant care are sa joace un rol insemnat in aceasta istorie") sau da lamuriri privitoare la diferite stari de fapt (Pana ce Paturica va gasi pe capitan Urdareanu, noi vom atrage bagarea de seama lectorilor asupra starii morale a trupelor lui Tudor Vladimirescu").

Timpul povestirii sau timpul nararii - este timpul in care se petrece actul povestirii;

Timpul povestit sau timpul naratiunii = este timpul in care se desfasoara evenimentele narate; intre cele doua intervaluri de timp exista o distanta mai mare sau mai mica, exceptie fac situatiile rare in care faptele sunt narate pe masura ce se petrec.

Personajele. In Ciocoii vechi si noi personajele tipice cunosc o evolutie lineara, doar in plan social, cele negative incadrandu-se in schema: ascensiune-stralucire-de-cadere, iar cele pozitive, in schema: ascensiune-decadere-reabilitare. incearca! Realizeaza caracterizarea personajului principal Dinu Paturica din romanul lui Nicolae Filimon, Ciocoii vechi si noi. Tine cont de urmatoarele elemente:

- in scrierea unui astfel de eseu, posibil la examenul de bacalaureat, trebuie sa ai in vedere realizarea unei compuneri unitare, cu inceput, cuprins si incheiere; de aceea este bine ca in introducere sa prezinti cateva date referitoare la opera al carei personaj principal ai ales sa-l caracterizezi;

- enuntarea temei principale a textului poate fi utila;

- prezentarea statutului personajului caracterizat (poate fi pozitie sociala, tipul uman, personaj negativ/pozitiv, complex/simplu, rotund/plat etc.) - in cazul lui Dinu Paturica, ai in vedere tipul ciocoiului/arivistului, lucrat exclusiv in tonalitati negative;

- evolutia personajului (Paturica evolueaza pe scara sociala de la umila slujba de ciubucciu la cea de ispravnic si caimacaM);

- caracterizarea directa (portretul facut de narator in primul capitol al romanului; cauta si alte modalitati de caracterizare directa: facuta de alte personaje sau de el insusi - autocaracterizarE);

- caracterizarea indirecta rezultata din felul cum se comporta, actioneaza, gandeste, simte sau vorbeste personajul, cum se imbraca si cum traieste; numele poate fi si el o modalitate de caracterizare (numele Paturica trimite la patura": patura sociala al carei reprezentant este/patura folosita pentru a acoperi, a ascunde ceva - disimularea personajuluI);

- numeste cel putin patru caracteristici ale personajului pe care sa le argumentezi cu exemple din roman (de pilda: arta disimularii sau dedublarii; rapacitatea cu care isi saraceste stapanul; lipsa de scrupule morale in atingerea scopului - parvenirea; inteligenta pusa in slujba rauluI);

- relatia personajului cu cel putin alte doua personaje din roman (relatia cu stapanul, Andronache Tuzluc; relatia cu ceilalti doi delapidatori - Chera Duduca si Chir Costea Chiorul, cu care formeaza un triunghi diaboliC);

- eventuale opinii critice comentate (spre exemplu: G. Calinescu - Dinu Paturica este un Julien Sorel valah. [] Paturica nu este un simplu si vulgar vanator de avere, ci un insetat de toate senzatiile vietii []. Esentialul este ca toata energia lui Paturica ramane intacta, aspiratia lui la inaltare neavand nici o oprire");

- semnificatia sfarsitului destinului personajului.

Este bine ca in oricare clin aceste situatii sa-ti formulezi propriile opinii, pe care sa incerci sa le argumentezi cat mai relevant!

  Sursa: www.referatele.com

Junele, un fiu al unei slugi de la curte, avea o scrisoare pentru postelnicul. Scrisoarea era din partea tatalui junelui, in care il ruga pe postelnic sa-l primeasca pe fiul sau la curte si sa accepte 2 bote cu pastravi si 10 gaini. Postelnicul ii porunceste vatafului sa primeasca baiatul in curtea sa si sa-l faca ciubucciu. Vataful ii arata camera unde va locui, de un stanjen patrat, cu o vatra pe care se afla un ibric colosal. In celalalt unghi era asezat era asezat un dulap si o multime de feligene pentru cafea. Patul era mizerabil, facut din cateva scanduri, cu o patura de lana albastra, iar pe pereti se aflau cateva tablouri cu vopsea proasta. Dinu Paturica se uita cu dispret la camera lui, dupa care deschide geamul si aduna ratele, gainile, gastele, cocosii, apoi se indreapta catre bucatarie. Ajungand acolo, devine foarte vesel cand vede tigaile de diferite marimi in care se pregateste mancarea.

Postelnicul Andronache devenise mare postelnic furand din timpul cand era camaras si, unindu-se cu hotii si talharii de pe drumuri, in trei ani isi cumparase 10 mosii, cateva familii de tigani, case, vile, si altele. El se indragostise de Maria, unica fiica a banului C, ai incercase de mai multe ori sa-i ceara mana dar de fiecare data nu avea curaj. Intr-o buna zi, a izbutit. Banul C nu i-a dat nici un raspuns, dar s-a dus apoi la fiica lui, o fata de vreo 14 ani, cu pielea alba, buze frumoase, dintii albi si frumosi, cu niste gene “ca pana corbului”, un trup de o forma minunata, la care i se adaugau niste maini delicate de nimfa.

Auzind numele viitorului ei sot, ales de voda, Maria ii raspunde tatalui cu o ura desavarsita ca nu vrea sa auda de acest ticalos, si ca mai bine s-ar duce la manastire. 

Batranul se bucura in clipa in care aude aceste cuvinte si o imbratiseaza. Domnitorul Caragea Voda il invita pe banul C la curtea domneasca. Autorul narator intervine cu o descriere a palatului domnesc. Ajuns la curte, coboara din trasura si intra in sala, unde saruta mana domnitorului cu neplacere.

Banul a fost chemat cu Caragea intr-o camaruta. Caragea ii povesteste de amorul pe care-l nutreste postelnicul Andronache pentru Maria. Banul C isi apara fiica, nerenuntand la ideea ca nu vrea ca Maria sa se marite cu Andronache.

Cap.IV 

Postelnicul Andronache, iesit la o plimbare pe un armasar arabic, observa o femeie de 20 de ani, foarte frumoasa. Intorcandu-se la curte, el intreaba o sluga de fata din Ulita Izvorului. Afla ca o cheama Duduca , iar aceasta devine in scurt timp amanta postelnicului. Un calemgiu se indragosteste de Duduca, ii face serenade seara, si, usor-usor, cei doi se expun in vazul lumii fara a crede ca pot fi observati. In scurt timp, vestea ajunge la postelnicul Andronache, care, intr-un moment de furie, ii spune Duducai sa paraseasca casa lui. Aceasta simuleaza un lesin, si il sperie pe postelnic, pana cand ajunge sa planga ca un copil si ii cere iertare.

A doua zi dupa sosirea lui, Paturica este chemat de Andronache pentru a-i examina spiritul si inteligenta, pentru a vedea ce poate face din dansul. Postelnicul afla de la tanarul ciocoi ca stie sa scrie, sa citesca, ca a fost cu vinaritul, oieritul si fumaritul. Postelnicul Andronache il ia sub ingriojirea lui si-l trimite la scoala domneasca sa invete greaca. In schimb, tanarul ciocoi trebuia ca de dimineata sa-l frece pe picioare, sa-l ajute sa se imbrace, sa-i aduca dulceata, cafea si ciubuc. Ciocoiul considera ca decat sa invete o limba moarta mai bine citea ceva care sa-l ajute. El face ce poate spre a deveni perfect in arta ipocriziei si a perfidiei. Paturica se hotaraste sa devina un om mare si bogat, si nici un obstacol nu-l va putea abate de la aceasta idee fixa. Toate serviciile fata de stapanul sau le executa cu cea mai mare iuteala, gratie, si un fel de afectiune incat fanariotul incepuse sa-l creada unul din cei mai credinciosi servitori ai sai. Paturica se dadea bine pe langa toata lumea dar si era dornic sa stie cat mai multe, si astfel, foarte mult timp isi petrecea invatand. Postelnicul il alege pa Paturica sa o pazeasca pe Duduca. Paturica primeste o scrisoare de la tatal sau la care ii raspunde imediat, trimitandu-i scrisoarea printr-un tigan.

In timp ce se ducea la Duduca, Dinu Paturica este strigat de Niculaita, vataful de curte al armasului. Intrand in vorba cu el, el incearca sa afle cat mai mult despre motivul certei celor doi. Descrie felul in care se aranjeaza Duduca, cat timp o privea de afara. Ciocoiul intra la Duduca si ii inmaneaza scrisoarea de la Andronache.

Aceaste il ameninta cu mai multe treburi, dar vazand ca Paturica e si el viclean ii spune la sfarsit ca a glumit.

Stand la panda, intr-o seara aude lautarii si il vede pe junele amorez. Cand acesta din urma vroia sa se duca la cucoana Ducuca, Paturica ii face o farsa, facandu-l hot. Duduca este nevoita sa se desparta de Iordache (Pe calemgiu il chema Iordache. ).

In dimineata urmatoare Duduca il invita pe Paturica la o cafea cu dulceata. Tot atunci observa ca Dinu nu era deloc urat. Conita il serveste cu vin, si, dupa cateva pahare, il ademeneste si cei doi se saruta.

Cei doi isi declara dragostea unul fata de celalalt si planuiesc cum sa-l scoata la desavarsita saracie pe postelnic.

Chir Costea era un om foarte viclean care cauta sa scoata profit din orice.

Intr-o zi, cand postelnicul se afla singur in camera sa, vataful se duce si ii cere o parere despre dandul, apoi aduce vorba de Paturica. Vataful Gheorghe ii povesteste cum l-a tradat Dinu. Postelnicul este convins ca minte si il izgoneste de la curte. Imediat dupa aceasta, Duduca ii face o vizita, plangandu-se de Dinu ca o urmareste mereu. Postelnicul il ia pe Dinu de pe capul ei si il promoveaza in functie. : devine vataf de curte.

Dinu Paturica, cum s-a instalat in postul de vataf, cheama pe toate slugile si le ameninta va daca se va face risipa, va pedespi fara mila. Apoi, face inventarul la pasari, la vin, inlocuieste chelarul, jupaneasa, sofragiul si stolnicul cu oameni alesi de el. Apoi, cere oameni sa investigheze locurile din imprejurimi, sa fie sigur ca nimeni nu strica nimic din mosia postelnicului. In padure, satargi-basa ii spune ca-i cunoaste pe talhari, dupa care fluiera si apar hotii. Satirgi-basa le da porunca sa li se dea de mancare. Primesc miel inabusit. Dupa masa, ei isi urmeaza drumul spre Mosia Rasucita, unde este intampinat de tarani, care mai de care mai nemultumiti. Paturica afla ca postelnicul Andronache a facut multe nedreptati, a ars padurea apoi a vanat-o, iar acum a ramas numai o “orpritura”, hanul s-a daramat si ploua intr-ansul, carciumile la fel, iar din helesteu scoate in fiecare saptamana un car de peste si-l trimite la targ la Ploiesti. Dinu ii cere o suta de pungi de bani lui Andronache pentru a pastra tacerea dar acesta ii da numai 50.

Postulantul vine intr-o zi la Paturica cu scopul de a se angaja ca ispravnic la postelnicul Andronache si il roaga pe Andronache sa-i puna o vorba buna. Andronache il intreaba : “ce-mi dai sa te fac ispravnic?”. Postulantul, foarte revoltat, se enerveaza si pleaca. In schimb, in aceeasi zi, il angajeaza pe Ciolanescu, care a fost de acord sa-i plateasca 2500 rubiele pentru acea slujba.

Caragea primeste o scrisoare de la Ahmet Kelalaili, in care i se reprosa faptul ca jepfuieste tara. Dupa aceasta, postelnicul vine la Caragea sa afle ce a vorbit cu Banul C. Caragea, nervos, ii raspunde ca daca nu se duce la Ban sa-i ceara iertare il va tintui in poarta. Ca dovada, Caragea vroia o scrisoare de iertare de la Ban, sa fie sigur ca l-a iertat. Postelnicul se duce la Ban, incearca sa-l pacaleasca dar acesta isi da seama. In final, cade in genunchi si marturiseste totul si face astfel rost de scrisoare.

Autorul-narator descrie cateva obiceiuri pe care le faceau bucurestenii vara. Bucurestenii se adunau in gradinile Breslea, Barbalata, Cismigiu si Giafer. Acolo, fiecare cap de familie isi intindea masa, si, impreuna cu amicii beau si mancau, dupa care invarteau o hora stramoseasca si dansuri vesele. Batranii stateau rasturnati pe iarba verde sub umbra deasa a copacilor si fumau. Tinerii se aruncau “cu exaltatie in arena dantului”. Cand trecea furia dantului, toata “compania se punea pe bere si pe mancare”, “razand si gesticuland ca niste nebuni”. In tot acest timp, lautarii cantau cantece de amor sau melodii de dant, vesele si saltarete.

Postelnicul Andronache Tuzluc da o petrecere la el acasa cu “mese stralucite, serate atragatoare si jocuri de carti”, asa cum dadea de obicei, deoarece “ii placea sa cheltuie ca un nebun”. Ajunsi la petrecere, boierii au inceput sa se infrupte din bunataturi, din fripturi din vin, acompaniati de lautarii care cantau “cele mai frumoase cantece” la masa. Boierii au inceput sa joace apoi un joc propus se baronul Calicevski. Postelnicul este cel mai suparat pentru ca a pierdut 10.000 lei, iar boierul Pingelescu cam 3000 de lei, si arhonul caminare 500 lei.

Dinu Paturica nu se lasa mai prejos, si pregateste si el o cina la care invita cei mai apropiati amici ai sai. Acesti amici erau coriferii ciocoismului si ai hotomaniilor bucurestene de pe atunci. El ii cinsteste cu vin si rachiu, si le spune o poveste cu un imparat care avea 75 de fii : i-a pus sa rupa un snop de 75 de bete, si n-au putut, apoi i-a pus sa rupa fiecare bat in parte si in scurt timp, toate betele au fost rupte. Imparatul le-a dat urmatoarea xplicatie: “Daca veti ramane uniti dupa moartea mea, nimeni nu va va birui, daca va veti desparti, va veni vrajmasul si va face din voi aceea ce facurati dinaintea mea cu aceste nuiele”. Paturica le face apoi o socoteala cam cat ar putea castiga daca ar fura, si ii invata cum.

Neculaita ii face o vizita lui Paturica. Dupa ce-i da de baut si de mancat, toti invitatii fac o hora, apoi Paturica invita cateva fete.

Banul C il angajeaza pe vataful Gheorghe la el la curte dupa ce afla povestea lui. Gheorghe se indragosteste de Maria, fiica banului C. Locul de predilectie al lui Gheorghe era chioscul din gradina, unde, dupa ce isi termina datoriile sale fata de Ban, se urca in chiosc. si medita. Maria, patrunsa de iubire, simtea o mare placere sa-l urmareasca pe Gheorghe, iar dupa ce acesta pleca la vistierie, se urca in chiosc si privea cu mare interes locul unde statea el. Acolo gaseste niste versuri, si, sigura ca erau pentru ea, isi da seama ca Gheorghe o iubeste. Cand isi da seama ca Banul C a aflat de iubirea lor (din priviri), Gheorghe face sacrificiul cerut de onoare si recunostinta si renunta la “soarele vietii sale”. Gheoghe ii scrie o scrisoare banului pe care o inmaneaza unei slugi si paraseste curtea. Intre timp, banul se inchisese in camera lui, si, pune o sluga sa-l cheme pe Gheorghe. Sluga ii spune ca Gheorghe a plecat de la curte si in inmaneaza scrisoare. Dupa ce citi scrisoarea, este hotarat ca fiica lui sa se marite cu un “om cinstit si drept”ca Gheorghe, si sa nu stea in calea iubirii lor.

Paturica face multi oameni ispravnici si judecatori, lasa in functie un episcop care abuzase f. mult de functia sa. Prin acest fel, el castiga foarte multi bani, dar majoritatea banilor veneau din cauza ca punea capetenii de judet.

Domnita Ralu construieste la Cismeaua Rosie o sala de teatru, care s-a transformat apoi in teatru.

Intr-o seara, postelnicul Andronache il cheama pe Paturica sa-i arate cheltuielile, fiind nemultumit ca vine neincetat sa-i ceara bani. Paturica, aducand catastiful, ii explica toate cheltuielile. Dupa ce pleaca Paturica, postelnicul ramane singur cu Chera Duduca. Duduca se preface ca plange, si suspina tot timpul. Duduca ii spune postelnicului ca si-a vandut toate hainele ca nu mai erau la moda si acum nu mai are cu ce sa se imbrace. Tocmai atunsi soseste Costea Chir Chiorul cu un “taxid” de marfa de la Tarigrad. Duduca a fost incurajata de Andronache sa-si ia tot ce ii place spunand ca are bani. La sfarsit, dupa ce Costea Chiorul face calculul, Chera Duduca simuleaza o usoara isterie spunand ca nu ia nimic. Andronache plateste cu polite, deoarece nu avea sa-i dea 120 de pungi de bani.

Teatrul construit de doamna Ralu avea o lungime de optsprezece stanjeni, si o latime de noua stanjeni. Interiorul lui se compunea dintr-o sala de spectacol si cateva camere la stanga si la dreapta salii. Intr-una din ele se tineau rachiuri, bauturi, si racoritoare iar in cealalta stateau slugile pe timpul spectacolului. Pe durata spectacolului, postelnicul Andronache Tuzluc aude doi oameni din fata lui vorbind despre felul in care il insela Paturica impreuna cu Chera Duduca.

Slugile, cat timp stapinii lor erau la spectacol, incep sa vorbeasca despre problemele lor. Un fecior (sluga) se face remarcat prin faptul ca le spune tuturor celor de fata ca stie tot ce se intampla in casa stapanului lui. Le spune tehnica pe care o foloseste: atunci cand un boier strain intra in casa stapanului ei, uneori se preface ca muta un scaun de la un loc la altul, alteori netezeste macaturile pe pat sau pune apa proaspata in “caramflie” si astfel aude tot ce vorbesc boierii fara ca acestia macar sa-si dea seama ca cineva ii asculta. El le marturiseste slugilor si metoda princ are afla secretele celorlalte case boieresti: se duce in fiecare zi in pivnita de la Zlatari. Acolo, cinsteste cu un pahar de vin celelalte slugi, iar el face pe filozoful:vorbeste putin si asculta mult.

Costea Chiorul primeste o scrisoare de la Paturica si se duce pe ascuns la acesta. Paturica il chemase pentru “rafuirea” socotelilor dintre ei si anume afacerea cu postelnicul Andronache, la care “creierul” operatiunii a fost Paturica. Acum, Paturica vroia sa imparta castigul cu Costea Chiorul. Paturica negociaza cu Costea procentul pe care-l merita, si ajunge la intelegere: 40% lui Costea Chiorul. Urmatoarea zi, cei doi se duc la licitatie, de unde Costea Chiorul cumpara cele doua mosii cu banii lui Paturica.

Paturica pacaleste un boier de tara atunci cand ii schimba niste bani, si in loc sa-i dea toti banii adevarati, ii mai strecoara bani fara valoare, sau bani “calpi”. Ajungand acasa, primeste doua vesti: Costea Chiroul cumaparase mosiile lui Andronache iar afla ca boierul Caragea fugise. Paturica inceraca sa acopere toate hotiile pe care le-a facut . Paturica este costient de faptul ca boierul Caragea l-ar putea trimite la ocna, si de aceea isi pune intrebare daca chiar a fuggit Caragea, deoarece ar fi prea simplu.

Caragea a fost anuntat din corespondentele pe care le tinea cu Tarigradul ca Alesandru-voda Sutu era aproape sa ocupe tronul tarii si de aceea se hotaraste sa fuga in Europa impreuna cu familia si comoriile ce le adunase. Dupa ce chemase toti boierii sa le spuna ca va pleca, numai doi “impingeau simtamantul bucuriei si al intristarii pana la extremitate”. Acestia erau postelnicul Andronache, care acum era intr-o mizerie complecta, si Dinu Paturica. Andronache primeste o scrisoare in care este anuntat ca i se va vinde casa pentru a putea plati datoriile catre Costea bogasierul si altor ipochimeni, dupa care isi da seama ca toate slugiile plecasera de la curtea lui, ramanand numai o sluga la bucatarie. Andronache o ia pe aceasta la intrebari si afla ca Dinu a pus la cale toate acestea, si a platit slugile. Dupa aceasta, Andronache se duce la curtea domneasca, sa-l intalneasca pe spatar, pentru a se plange despre hotiile lui Paturica. Acolo, primeste raspunsul ca Dinu Paturica este boier cu caftan si se afla in humzetul tarii, si nu poate face nimic. Apoi, Andronache se duce la Chera Duduca acasa, unde afla de la o tiganca batrana ca cei doi si-au incarcat totul in sase care si au plecat spre Sfantul Nicolae. El mai afla ca cei doi, Dinu si Chera Duduca, au plecat sa se cunune. Disperat, pleaca dupa cei doi, si , cand cei doi il vad pe postelnic, se ascund in spatele altarului, pentru a fi protejati de preoti. Dupa ce spune cum l-au inselat cei doi, cade in genunchi si cere razbunare.

Toata lumea vorbea despre innebunirea lui Andronache, iar Paturica “isi regula casa si interesele sale cum putea mai bine”. Paturica avea acum trei mosii, doua vii, si o casa pe una din cele mai frumoase strazi ale orasului Bucuresti. Alesandru Sutu devenise domn al Tarii Romanesti. Paturica vrea sa profite de acest eveniment, si de adeea, el se informeaza despre starea lucrurilor, si dupa ce afla numele tututor persoanelor ce inconjurau pe noul domnitor, incepe sa se duce des pe la Curte si, prin lingusiri, dobadeste cu incetul favoarea tuturor. Paturica invita toti fanariotii veniti din Tarigrad cu Alecu-voda si ii trata f. frumos : cu vutcile si cafelele cele mai bune, ciubucuri siriene, jocuri de noroc, si femei cu ochi fermecatori, si toate acestea in casa lui. Intr-o zi, cand multimea fanariotilor manca si bea in onoarea lui Paturica, vine o caruta de tara, in care se afla un batran. Acest batran era tatal lui Paturica si ii spune arnautului sa-l cheme, deoarece vroia sa vorbeasca cu el. Paturica, atunci cand il vede porunceste sa-l dea afara, spunand ca el nu are tata. Batranul ii reproseaza cateva lucruri, dupa care il blesteama si pleaca. Revolutia lui Tudor Vladimirescu izbucneste in a doua zi dupa moartea lui Sutu. Paturica renunta la prieteniile cu Tudor Vladimirescu, Macedonski si alti prieteni de-ai lui care sustineau revolutia si vrea sa treaca de partea lui Ipsilant. Paturica ii face o zi intr-o zi lui Ipsilant si ii da informatii despre Tudor Vladimirescu. Ipsilatn ii da sarcina de a-l omori pe Tudor Vladimirescu, promitandu-i ca-l va face cel mai bogat dintre toti. Paturica il intreaba si de mijloacele prin care poate sa faca acesta crima, iar Ipsilanti ii raspunde ca sa indemne pe unii din ostasi la nesupunere si pe altii la jafuri, iar cu cat Tudor va spanzura mai multi oameni, cu atat va izbuti el mai bine. Paturica intreaba si ce primeste in schimb iar Ipsilanti ii scrie pe o coala de hartie ca-l face ispravnic peste doua judete, iar daca va stapani tara intreaga il va face caimacam al Craiovei.

Intr-o zi, un strain venise la casa unde era ingrijit postelnicul Andronache de o batrana. Strainul se intereseaza daca vine cineva sa-l vada sau sa-l ajute, cine ii plateste chiria casei, mancarea, si de ce a saracit. Acel strain era vataful Gheorghe, care afla de la batrana ca a pacalit-o cu bani Costea Chiorul. Cand se duce langa patul bolnavului, strainul este recunoscut de Andronache, si pleaca in graba din casa. Intre timp, Gheorghe devenise secretarul particular al lui Mihai-voda Sutu in Moldova. Gheorghe se intoarce in Bucuresti si afla ca Maria, fiica Banului C, era zdrobita de patima amorului, alunecand astfel la o boala care ii ameninta viata.

Tudor Vladimirescu, afland ca Ipsilant a intrat in tara, si-a impartit ostirea in doua parti: una care apara manastirile din Valahia Mica, si alta compusa din sase mii de panduri alesi si 2500 de arnauti, comandati de Macedonski si Prodan, care s-au asezat in Manastirea Cotroceni si pe campia din jurul ei, formand din aceasta localitate un lagar fortificat.Dinu Paturica vizita neincetat lagarul, dobandind amicitia si increderea tuturor capitanilor armatei si chiar pe a lui Tudor. Paturica facuse o intelegere cu Nastase, care se infiltrase in armata lui Tudor, indemnand ostasii la furturi. Nastase ii spune lui Paturica de oamenii spanzurati de Tudor, dar Dinu, vrand sa fie sigur, se duce in gradina Brancoveanu. Acolo, toti capitanii se hotarau sa-l tradeze pe Tudor, din cauza pedepselor aspre. Paturica, impreuna cu Macedonski, Prodan si ceilalti capitani stabilesc ca daca Tudor Vladimirescu va mai spanzura pe cineva in decursul a 7 zile atunci toti sa treaca in comanda lui Macedonski si Prodan, iar daca nu, vor stabili ei ce sa faca. Dupa aceasta, au trimis doi panduri dupa mancare si bautura, oaspetii infruptandu-se cam doua ore(atat a tinut cina) dupa care, pe la miezul notpii si-au luat ramas bun unii de la altii si s-a dus fiecare la locuinta sa. Paturica isi relua discutia cu Nastase, iar acesta din urma il asigura ca vor avea loc 4 jafuri. Dupa ce ajunge la casa lui, Paturica se baga direct in pat, dar nu putea deloc sa adoarma.

Paturica se duce la Ipsilanti si ii spune ca daca ii va da soua sute de arnauti si pe capitanul Iordache i-l va aduce lui Tudor Vladimirescu.

Paturica s-a dus urmatoarea zi spre satul Goiesti impreuna cu Iordache, Ghencea si Farmache si restul arnautilor, si l-a prins pe Tudor, care a fost dus la Campulung, apoi la Tirgoviste, unde a fost asasinat. Apoi, Paturica s-a dus la Ipsilanti si l-a asigurat ca Tudor nu-i va mai face probleme, deoarece nu mai traieste. Asa cum a promis, Ipsilanti i-a dat o hartie prin care il facea ispravnic la Prahova si Sacuieni. Ajuns acolo, Paturica isi luase ca ciocoi pe Neagu Rupe-Piele. Taxidarii luau “intrita zeciuiala pentru oierit, ierbarit, tutunarit si vinarit” iar cand satenii nu mai aveau cu ce sa plateasca, Neagu Rupe-Piele ii ungea cu pacura si ii lega de copaci, ca sa-i intepe viespele si tantarii, apoi le vindea animalele, si dupa ce ii saracea de tot, ii inchidea in “cosar”, ca sa nu poata reclama la stapanire. Dinu ii reproseaza lui Neagu ca sunt putini bani, dupa care ii spune cateva metode princ care sa adune mai multi bani: “ii legi cot la cot si le prajesti piepturile pe langa foc. Dinu il mai intreaba ce a facut ce cele doua sute de vaci pe care le-a cerut Ipsilant. Neagu ii raspunde ca a indeplinit porunca ce i-a dat, adica a strans 800 de vaci, cu pretul de 3 lei, a trimis 200 lui Ipsilant, dupa care 600 le-a vandut din nou la tarani cu 15 lei bucata. Nastase ii face o vizita lui Paturica si ii aduce o stafeta de la Ipsilant, in care ii cerea doua sute mii lei si ii anunta ca turcii au intrat in tara. Paturica il pune pe Neagu sa se gandeasca un mijloc prin care sa-si recupereze cei 200.000 lei pe care ii vor trimite lui Ipsilant. In scurt timp, revolutia se terminase, Ghica deveni domn, iar turcii se retrasera din tara. Cei patru-cinci sute de tarani, victime ale lui Paturica si celorlalti ciocoi, imbracati in trente, desculti, saraci, unii care purtau pe dansii semne de tortura s-au hotarat sa se duca la domn cand se afla in Divan.Taranii ii inmanara domnului jalba, iar domnul il chema pe spatar si ii porunci sa ia 40 de arnauti la Bucov, sa-l trimita pe Paturica in ocna parasita. Si logofatului ii porunci sa vinda toata averea lui Dinu si sa-i despagubeasca pe tarani.

Doi fosti slujitori ai lui Paturica vorbeau despre el, unuia chiar i se facuse mila de el, deoarece statea de trei luni in ocna parasita. Mila i-a fost alungata de vorbele celuilalt slujitor care ii amintise de crimele si nelegiuirile pe care le facuse. Cei doi se intalnesc cu Neagu, care devenise purtator al corespondentei dintre Paturica si cateva persoane mari din Bucuresti care incercau sa-l scape din ocna. Ocna avea o intrare patrata, care avea o adancime de pana la 10-12 stanjeni. Peretii ei erau umezi si de multe ori curgea apa dintr-insii, aerul era iute si infectat de miasme. Primele zile petrecute de Paturica in ocna au fost prea dureroase pentru el. Intunericul cel mare, singuratatea, patul sau de paie, si mancarea putin hranitoare il adusesera pe Paturica intr-o stare de furie, incat ocna urla de vaietele lui. Dupa ce trecu putin timp, el incepuse sa se obisnuiasca cu ocna, si deveni mai linistit, si mai ales era sigur ca va parasi ocna din cauza scrisorilor incurajatoare pe care le primea. Cu toate acestea, din cauza ca a stat prea mult in ocna, incepusera sa se resimta cateva efecte: reumatismul i-a cuprins tot corpul, ochii i se umflasera, nu mai auzea, si o tuse puternica ameninta din ce in ce mai mult existenta sa. Paturica primeste doua scrisori, una in care cineva il anunta ca Duduca luat tot din casa si a fugit cu un turc, lasand copilasii pe drumuri. Mosiile si casele lui au fost vandute pentru a-i despagubi pe tarani, iar tatal sau a murit de inima rea de cand l-a dat afara din casa. Si in cealalta scrisoare cineva il anunta ca desi a incercat sa-l roage pe Voda sa-l scoata din ocna, acesta i-a spus ca o sa-l lase sa putrezeasca in ocna parasita.Dupa ce citi aceste scrisori, Paturica cade pe patul lui cel de paie si incepe sa planga cu amar si sa se loveasca cu pumnii in cap de disperare. Uneori i se parea ca il vede pe tatal sau iesind dintre stancile ocnei facandu-l “fiu nelegiuit”, altadata i se parea ca vede oameni spanzurati cu limbile iesite afara din gura, pline de sange, femei mancandu-si copii.In momente de genul acesta, mintea il parasea cu totul, capul i se inflacara, isi rodea mainile de disperare si striga cu o voce rausita si tremuratoare: “Stafiile! sariti oameni buni, nu ma lasati”. In final, dupa sapte luni, Dinu Paturica se stinse din viata. Costea este tintuit (tra in teapa). Tot poporul asista la aceasta pedepsire a lui Costea. Dar cand vroiau sa-i tintuiasca urechile la stalp, au inceput sa se auda glasurile unor preoti. Pe o ulita stramta, venea o caruta de tara cu doi cai, in care se afla Dinu Paturica, iar cadavrul purtat pe pat mortuar si insotit de preoti si cantareti ce venea din partea opusa era al postelnicului Andronache Tuzluc. Duduca a fost cusuta intr-un sat si aruncata in valurile Dunarii deoarece a fost descoperita de noul ei barbat. Iar in Bucuresti, Gheorghe se casatoreste cu Maria, fiica Banului C.

sursa: www.referatele.com